Mi-am dat jos ceasul de la mana. Ma strangea. Se da in mine o vijelie a gandurilor, cu tunete si fulgere de sentimente si cu o ploaie deasa de cuvinte. Da, e furtuna afara si da, ploua de mai bine de o ora. Ploua cu propriile mele cuvinte, ca de obicei mi-am uitat umbrela acasa. Am prins cateva, le-am pus pe sarma la uscat dar nu-mi spun nimic. Mai am de asteptat multe ploi de acum inainte. De cate cuvinte avem nevoie pentru a trai? Eu am prins doua dar nu-mi ajung. Viata mi-a devenit un joc de puzzle cu singura diferenta ca nu stiu ce imagine voi privi la sfarsit. Imi vreau viata ca o continua cautare. Caut cuvinte de care sa ma agat si sa le atarn in continuare pe sarma. Oare voi aduna destule pentru o poveste?
"Ce sa facem?
Cracem.
Eu crac. Tu craci.
O copaca. Doi copaci.
O papuca. Doi papuci.
Eu spruc. Tu spruci."
(Asta pentru ca nu ma pot trezi din betia de cuvinte asternute pe hartie de Caraion.)
Si sa nu uit sa o prezint pe Missy care, spre deosebire de mine viseaza cu ochii inchisi.
felicitari, imi place tot ceea ce faci!
ReplyDeleteMultumesc frumos pentru aprecierile aduse *^_^*
ReplyDelete